Blog

 
Posted by Dana in Pro choice

“Eu Decid” blog pro-choice!

Din aprilie 2014 s-a lansat “Eu decid” – blog pro-choice! Blogul este un spaţiu online al femeilor care se solidarizează pentru dreptul lor de a decide asupra propriului corp, care se sprijină reciproc şi care vor să îşi facă auzite vocile.

 

Foto: eudecid.blogspot.com

Foto: eudecid.blogspot.com

Din manifestul blogului:

Trăim într-o ţară unde vocile care doresc sa ne limiteze alegerile sunt mai ascultate decât vocile noastre. Instituţii şi grupuri conservatoare şi patriarhale domină spaţiul public. Diferiţi reprezentanţi ai statului, bisericilor, organizaţiilor de tot felul promovează limitarea drepturilor noastre.
Trăim într-o ţară în care educaţia şi informarea cu privire la drepturile noastre sunt descurajate. Istoria şi consecinţele îngrozitoare ale restrângerii drepturilor reproductive şi sexuale ale femeilor sunt prea puţin cunoscute şi discutate. Sistemul de educaţie descurajează educaţia sexuală. Deseori,în cadrul sistemului de sănătate românesc, nu primim informaţii adecvate despre sănătatea noastră reproductivă. 
Trăim într-o ţară în care politicile vizează deseori limitarea libertății noastre şi a controlului nostru asupra propriului corp. Adesea, nu avem acces la servicii de sănătate reproductivă şi sexuală adecvate. Femeile sărace nu au deseori acces la întreruperi de sarcină sigure, la naştere în condiţii adecvate, la contracepţie sau servicii de planificare familială. Femeile rome sau femeile cu diverse orientări sexuale și identități de gen nu au acces la servicii de sănătate adecvate din cauza discriminării şi marginalizării la care sunt supuse. Discursurile naţionaliste şi populiste atacă deseori libertatea deciziilor noastre. Corpurile noastre sunt reprezentate drept instrumente în folosul naţiunii. Femeile rome sunt deseori ţinta unor discursuri naţionaliste şi rasiste, care au ajuns în ultimii ani să susţină chiar sterilizarea lor. Discursurile religioase au ajuns să domine multe dezbateri politice, iar libertatea noastră să fie atacată.

 

Trăim într-o ţară în care suntem descurajate de la a ne sprijini una pe cealaltă. Suntem descurajate de la a ne solidariza. Suntem descurajate de la a respecta deciziile altor femei ca noi cu privire la propriul corp. În schimb, suntem încurajate să ne înţelegem experienţele ca fiind lipsite de importanță, ruşinoase sau greşite. 

 

Împreună, refuzăm să tăcem în faţa acestor realităţi. 
Refuzăm să cedăm în faţa acestor presiuni. 
Refuzăm să fim amuţite!

M-am implicat în acest proiect deoarece consider că presiunile care se pun asupra noastră, a femeilor, și a corpurilor noastre ne îngrădesc drepturile și libertățile fundamentale, iar drepturile reproductive ale femeilor par cumva o formă specializată de manifestare a feminității pe care prea mulți (oameni politici, organizații pro-life, biserici, naționaliști, rasiști, heterosexiști) încearcă să le reglementeze în foarte multe feluri, fără însă a se gândi la interesele femeilor și mai ales la interesele femeilor care nu sunt apropiate de zona lor de confort și înțelegere. Cred că inițiativele proiectului de a atrage atenția asupra încercărilor sistematice de încălcare a drepturilor reproductive ale femeilor și de a crește nivelul de informare privind acestea sunt extrem de necesare în contextul politic și social actual, cu atât mai mult cu cât experiența opresiunii comunismului, suplimentată față de femei prin interzicerea avortului și consecințele teribile ale acestui lucru, ar trebui să ne responsabilizeze cu privire la ușurința cu care permitem un discurs antiavort în spațiul public românesc.

Ruxandra Stan, voluntară

Una dintre cele mai urâte surprize de după 89 a fost să văd cum dorinţa de a uita oribilul, umilitorul, înspăimântătorul privează generaţiile mai tinere de beneficiul înţelepciunii. Femeile au făcut în comunism o rezistenţă reală plătită cu viaţa în faţa invaziei ordonatoare a dictatorului. Dacă ai vrut să dispui de tine cum ai vrut tu, a trebuit să îţi asumi riscul de a fi ostracizată, mutilată, anchetată şi urmărită. În acest prezent, aşa cum e el, văd fete, femei, care nu ştiu ce înseamnă să fii în fiecare secundă în pat cu o instituţie publică. Fete, femei, care se ameţesc de placerea de a apăra idei aspectuoase şi istorice ce te fac să te simţi eroică dar la ale căror consecinţe practice nu s-au gândit. Nu au făcut o scurtă pauză pentru ca să şi le imagineze. Indiferent dacă azi şcoala nu mai este în stare să convingă pe nimeni ca realitatea poate fi descrisă şi cunoscută, măcar atât să facem cât mai este timp: să amintim tuturor că femeile au dreptul să decidă singure asupra corpului lor şi că nu sunt maşinile de făcut copii ale nimănui.

Mihaela Săsărman, Transcena