Orice femeie are dreptul la servicii medicale gratuite pe toată perioada sarcinii, la naștere și imediat după naștere.

---

O femeie care doreşte să efectueze o întrerupere de sarcină până la 14 săptămâni (legea este vagă şi unii consideră că termenul este de fapt 12 săptămâni de sarcină) are dreptul să primească serviciul medical de avort la o instituţie medicală autorizată în acest sens. În practică, sunt anumite spitale publice din România care refuză absolut pacientele în perioada sărbătorilor religioase, ceea ce reprezintă o încălcare a dreptului la sănătate.

Atunci când o femeie moare la naştere sau după naştere în condiţiile în care se află sub supraveghere medicală, autorităţile statului au obligaţia să investigheze cauza morţii, cine este responsabil şi să-l tragă la răspundere pe acesta.

Fiecare dintre noi, femei sau bărbaţi, avem dreptul de a decide singuri când şi cu cine să avem relaţii sexuale. Hărţuirea sexuală şi violul sunt forme de violenţă sexuală pedepsite de lege.

Informaţiile pe care le impărtăşeşte pacientul unui cadru medical cu ocazia consultului medical sunt confidenţiale.

---

Ele nu pot fi transmise mai departe de către cadrul medical decât unui alt coleg/instituţii implicat/e în tratarea pacientului respectiv. Aceştia sunt la rândul lor ţinuţi să respecte confidenţialitatea. Şi adolescenţii beneficiază de dreptul la confidenţialitate. Aceasta înseamnă că medicul trebuie să păstreze discreţia inclusiv faţă de părinţii adolescentului respectiv.

O femeie nu poate fi refuzată de la acordarea unui consult ginecologic pentru simplul fapt că este infectată cu HIV, este de etnie romă sau are o dizabilitate, etc.

Fiecare pacient are dreptul de a primi toate informaţiile despre starea sa de sănătate, tratamentele şi intervenţiile medicale necesare, ce presupun acestea şi ce consecinţe au, dacă sunt sau nu acoperite de asigurarea de sănătate, etc.

Autorităţile statului au obligaţia să ia măsurile necesare pentru derularea sistematică în unităţile şcolare de programe de educaţie pentru viaţă, inclusiv educaţie sexuală pentru copii, în vederea prevenirii contactării bolilor cu transmitere sexuală şi a gravidităţii minorelor.

Pentru prevenirea sarcinilor nedorite fiecare persoană are dreptul de a avea acces la informaţii şi mijloace contraceptive adecvate. În România, prezervativele, anticoncepţionalele şi alte mijloace contraceptive pot fi procurate fără reţetă din farmacii.

Persoanele care nu au venituri, elevele, studentele, persoanele care trăiesc în mediul rural beneficiază de contraceptive gratuite prin intermediul centrelor de planificare familială. În România, dreptul de a face întrerupere de sarcină până la 14 săptămâni (legea este vagă şi unii consideră că termenul este de fapt 12 săptămâni de sarcină) este garantat prin lege.

Căsătoria are loc numai cu acordul liber exprimat al ambilor parteneri. Atât femeia cât şi bărbatul au drepturi egale ca soţi, inclusiv în ceea ce priveşte creşterea şi educarea copiilor lor.

Căsătoria copiilor este practica prin care un copil intră în relaţii de cuplu cu o altă persoană (similare celor dintr-o relaţie de căsătorie) în urma deciziei părinţilor. Neavând vârsta la care îşi poate exprima consimţământul la căsătorie, copilul respectiv nu poate decide pentru el însuşi, părinţii iau decizia în locul lui.

Conform Codului civil românesc, copiii care au împlinit 16 ani se pot căsători legal numai dacă există motive temeinice, au acordul părinţilor, un aviz medical şi permisiunea instanţei de tutelă.